Monday, September 23, 2013

Toamna se numara colectiile de bijuterii cosmetice!

Toamna este anotimpul meu preferat. Poate pentru ca sunt nascuta toamna, poate pur si simplu. Imi place sa nu fie nici cald, nici frig, imi place ploaia, placinta de dovleac, dar cel mai mult imi plac culorile toamnei. Daca am de ales intre mai multe culori, ochiul meu se opreste degraba si fara ezitare la tot ce inseamna portocaliu, galben portocaliu, aramiu, maroniu, roscat de toate felurile. Daca sunt combinate intre ele, cu atat mai usoara este alegerea :)

Am amanat colectia aceasta cat s-a putut - cand vine vorba de sticla se intampla ca un proiect sau un subiect sa ma preocupe multe zile pana sa pun mana pe creion. Conceptia este parte cea mai laborioasa, dar si cea mai frumoasa. Odata ce o colectie e gata, conturata si colorata, ea e scoasa din sistem, tocmai pentru ca e gata. Stau cu sufletul la gura sa vad daca feedbackul e bun, dupa care incep sa ma gandesc ce altceva as mai putea face. De aceea am amanat concretizarea acestei colectii, pentru ca voiam sa fie a mea mai mult timp.

Mi-am imaginat zile intregi ce combinatii de culori o sa folosesc si ce personaje ar fi bine sa contina. M-am bucurat ca un copil sa amestec culorile mele preferate, am simtit parca aievea mirosul de mere coapte care invaluia casa bunicii de cum venea toamna si care disparea tocmai spre primavara. Mi-am amintit de scoala primara si de covorul de frunze aramii in care imi era atat de drag sa ma zbenguiesc in drumul catre casa. De cum m-am asezat la masa de lucru au rasarit ca din pamant veverite si arici care isi fac provizii pentru iarna, pasari migratoare care se pregatesc de plecare, frunze multe si felurite, ghinde si ciupercute. O aventura pe cinste, plina de emotie!

Acum colectia este a voastra :)


Monday, September 2, 2013

Cum am ajuns in Femeia de august: povestea unui shooting canicular

Totul a inceput cu un telefon. Luminita Tabaran, redactor la revista Femeia, ma suna, imi spune ca vrea sa scrie un articol despre mine si ma intreaba cand am timp sa ne vedem pentru un shooting. Asta-i buna, cand! Oricand, chiar si a doua zi, m-am gandit eu! Dat fiind ca eram la bunici, in Bucovina, nu s-a putut chiar de a doua zi, dar n-a trecut saptamana si iata-ma la Sanoma Hearst Romania in ograda. Sa ma prapadesc de emotii, nu alta!

Norocul meu e ca Luminita e o persoana tare prietenoasa si deschisa. In plus, e si o cosmeticiana de mana intai, care m-a machiat si m-a coafat ca la carte. Am sporovait ca intre prietene pana a fost gata transformarea, asa ca atmosfera s-a destins repede. La un moment dat ni s-a alaturat si fotograful, Mircea Popa, care s-a apucat constiincios de treaba de cum a ajuns. Si el parea sa aiba emotii, deci eram chit :)

Am fost cuminte-cumintica, am urmat indicatiile pe care le-am primit si mi-am adus aminte de ziua nuntii mele, cand am facut o sumedenie de poze cu toata lumea si in toate trebuia sa am acelasi zambet, ca si cum era de fiecare data prima oara cand mi se aprindea blitzul in fata. Grea incercare! Chiar si pentru mine, care de fel sunt destul de zambareata. In aceeasi cheie nuptiala, mi-a revenit in minte imaginea unui bun prieten, care dupa nunta ne povestea cum i-a atras cineva atentia la un moment dat ca ceea ce afisa la poze in chip de zambet nu mai era de mult un zambet, ci o grimasa... Luminita insa a stiut exact ce sa faca si cum sa pastreze zambetul pe fata mea in modul cel mai natural cu putinta. A fost o experienta solicitanta, dar frumoasa, si nu cred ca gresesc cand spun ca a fost singura sesiune, fie ea si foto, pe care am trecut-o fara sa fi tocit deloc in ajun :)

Ce a iesit puteti vedea aici: