Thursday, March 27, 2014

Cu elan sisteresc, pe un nou drum!


Inainte de creme si magii vegetale, inainte de dragele mele bijuterii cosmetice, ba chiar si inainte de paharele pictate, a fost trainingul. Cam vreo 8 ani de zile, am lucrat cu adulti, ca furnizor al unor firme mai mari sau mai mici, dar si cu copii sau adolescenti, tinand traininguri de limba engleza si franceza. Am iubit meseria de trainer si am incercat intotdeauna ca, impreuna cu participantii, sa ajungem de fiecare data mai departe, eu in a comunica din ce in ce mai deschis si eficient, ei in a-si insusi abilitati si notiuni.
De vreo doi, a trebuit sa abandonez trainingurile de limba engleza. Nu pentru ca nu mi-ar mai fi placut sa predau, ci pentru ca dragostea de cosmetice, de pictura pe sticla si ceramica, toata emotia, dar si agitatia si responsabilitatile pe care le aduce Handmade Sister au inceput sa-mi ocupe tot timpul. Acum, asemeni cursantilor mei, descopar pas cu pas, o limba straina tare frumoasa: cea a intreprinzatorilor.
Iata insa ca, intr-o buna zi, am fost contactata de o tanara plina de vise si idei, care m-a invitat sa tin un atelier de cosmetice la un eveniment organizat intr-o ceainarie de firma ei, mai exact White PR. In gand am acceptat din prima clipa, cu voce tare un pic mai tarziu :)
M-am apucat imediat de planificari si de organizare - logistica e mai complicata si provocarea tare mare cand vine vorba de cosmetice: trebuie sa te descurci fara foc, fara ustensile prea multe, fara ingrediente prea delicate. Dar ce ar fi viata fara provocari? M-am bucurat sa tin acest atelier, dar si mai mult m-au bucurat privirile multumite si mandre ale fetelor, care invarteau de zor la spuma de corp si-si ziceau una alteia: "Ia uite cum fac eu crema de corp! Nici prin gand nu-mi trecea c-o sa fac ceva asa dragut!"
Ce a iesit puteti vedea in pozele de mai jos:











Atelierul acesta a fost un prilej de a-mi redescoperi abilitati pe care le credeam uitate si mi-a adus aminte ce frumos e sa ii ajuti pe oameni sa invete ceva. Mi-am adus aminte ce multumire mare ai, ca trainer, atunci cand cineva vine sceptic la tine si pleaca plin de incredere in fortele proprii si cu convingerea ca se poate.

Si pentru ca a fost asa frumos, un gand a incoltit: daca acesta ar fi doar inceputul?